Poezie

Aproape vis

2 min lectură·13 februarie 2018

Mediu

Astăzi am ieșit din mine și-am fugit -

dedublându-mă, rupându-mă, liberându-mă!

- Rămâi cu bine, i-am zis jumătății mele părăsite.

Mulțumesc pentru găzduire, plec...

Plec prin lume și dincolo de lume,

în toate direcțiile, simultan,

cu viteza gândului dublată și fără opreliști -

ceea ce tu, trebuie să recunoști, nu prea poți să faci

aproape deloc.

Tu ești de carne-os - eu sunt de foc invizibil,

de foc clocotitor!

Tu ești de stare - iar eu de zburare.

Tu ești de fire - iar eu de gândire...

Ție - să cuprinzi în brațe carne-os

și să te târăști pe pământ, ți-e interesul -

mie mi-e dat să cuprind tot universul...

- Înapoi ! - mi-a strigat partea rămasă, îndată,

ispitindu-mă cu-n compătimitor și disperat surâs.

Ce vrei tu să faci e nebunie curată,

înapoi, nefericita mea jumătate!

Că din pământ te mai poți hrăni,

dar cu nori și stele, nu vei izbuti niciodată,

e un jalnic vis!

- Zadarnic! Mi-e scârbă de tine, fratele meu pământiu,

biată umbră a mea trecătoare și nescumpă;

mi-e scârbă de tina ta și mi-e dor de strălucirea mea,

de sinele meu vaporos și luminos.

Zadarnic! Și adio!

Și am fugit, am fugit, am fugit,

dar uitându-mă-n urmă,

m-am fost văzut cu spaimă,

că demult, prea demult,

chiar înainte de a mă naște,

simțeam chiar de-atunci

că deja am murit,

că foarte demult

eu simțeam c-am murit!

001.591

Cristian Petru Balan. “Aproape vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14120535/aproape-vis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.