Vladimir Ilici Lenin

MOTTO:

„Din cenușa neagră și infectă a miilor de ode dedicate fondatorului primului stat comunist din lume, a fost creată cea mai bună cerneală cu care astăzi omenirea condamnă în scris, cu toată asprimea, pe acest monstru reprobabil, pentru uciderea milioanelor de ființe omenești nevinovate.”

Ulianov, ți-am văzut mumia

Jalnic lungită-n mausoleu,

Dar alții spun că-ți văd stafia

Prin Kremlin rătăcind mereu...

De ce ți-e duhul fără tihnă

Ca fluviul Lena, zvârcolit ?

Din valul ei fără odihnă,

Numele „Lenin” ți-ai brodit.

Aveai tot ce-ți doreai în viață:

Părinții tăi te-au ajutat

Să-ți folosești mintea isteață

S-ajungi un vrednic avocat.

Cu opinteli și mari necazuri,

Dorința lor le-ai împlinit.

La muncă însă făceai nazuri -

O zi din viață n-ai muncit !

În schimb, doreai șefii de gloată

Și erai mare-agitator;

Luptai cu ură declarată

Tu singur contra tuturor...

Fratele tău, la fel ca tine,

Voia pe țar asasinat.

Pârât a fost de nu știm cine

Și a fost prins și... spânzurat !

Atunci tu ai jurat fierbinte

Ca să-l răzbuni, legitimist,

Să-i faci dreptate înainte,

În stil marxist și comunist...

Creat-ai „Uniuni de luptă”

Să liberezi pe proletari,

O societate necoruptă -

Iluzii false, seci și mari !

Te-ai aliat cu triste resturi,

Motiv ca să devii ostil,

Primind răsplata prin aresturi

Sau prin Siberia vreun exil...

De-aceea-ai preferat, din țară,

Să fugi în occident ades,

Ca la Geneva, bunăoară,

Unde-ai pus-o de-un Congres

Pentr-un partid de baionete -

Și comunist și bolșevic,

Plătit de societăți secrete:

Al resurgenților portic...

Când țarul își pierduse tronul,

Când revoluția s-a pornit,

Ai dat Marii Răscoale tonul

Și șef de stat ai devenit.

Da, ai creat o țară nouă;

Pe țar și-ai lui tu i-ai ucis,

Ai împărțit lumea în două,

Dar unde-i raiul ce-ai promis?

În sânge ți-ai scăldat dușmanii,

Ai devenit un dictator,

Iar Rusia-ai stagnat cu anii,

Mințind că totu-i-nfloritor.

Te lăfăiai în bogăție

Și-amante multe înșirai;

Pe Nadia Krupskaia, soție,

Cu Armanda Iness o-nșelai.

Chiar cei mai folosiți de tine,

Cum erau Troțki ori Stalin,

Nu te aveau la suflet bine

Și profitau de-al tău declin.

Când Fania Kaplan, într-o vară,

Trei gloanțe-n tine-a descărcat,

Ai tăi tovarăși jubilară -

Noroc că, totuși, ai scăpat !

Și-ai dat un pic de libertate,

Iar NEP-ul tău părea bun plan,

Însă dorita-ți sănătate

Ajunse o speranță-n van,

Căci blestemele din morminte

A celor omorâți de tine,

Ți-au lăsat trupul fără minte:

O umbră cu lues prin vine!

Și totuși, Krupskaia-ntr-o doară,

Să fim cu milă ea ne-a vrut,

Fiindcă 'nainte ca să moară,

Lenin iertare ne-a cerut.

Iar când putea vorbi, el spuse:

„Cred c-am făcut rău tuturor...

Cine-n politică mă puse?

Puteam fi mare scriitor...”

Și-i mai șoptise pe-ndelete:

„Toți comuniștii-s josnic neam!

Decât să le fac soviete,

Mai bine iepurași creșteam...”

Glen Ellyn, USA - 10-11 ianuarie 2018