Poezie

Ciprian Porumbescu

(poem cu repere biografice)

2 min lectură·3 ianuarie 2018

Mediu

Din el, răsar și-acuma dulci cântece mărețe:

„Balada”-i fără seamăn și cântece de dor,

„Crai nou”, o operetă vibrând de frumusețe

Și imnuri care-nalță iubitul Tricolor...

Tot Ciprian, copilul de preot preacucernic,

A scris un cor ce-l cântă și îngerii din cer,

Superbul „Tatăl nostru”, mișcând pe toți, puternic,

Dar planuri avea multe și se simțea stingher.

De-aceea, de la Stupca, spre Cernăuți plecase,

Apoi la Viena, Roma, unde-i uimea pe toți.

Chiar Verdi-l sărutase cu laude călduroase,

Iar Eminescu-l trece la marii patrioți.

Era frumos și harnic - un geniu ce promite

Să fie cel mai mare compozitor român.

Deja avea un nume de vârf printre elite;

Peste-ale muzici taine, era deplin stăpân.

Abia venit acasă, chemat de-o fată dragă,

El culesese doine mergând din sat în sat.

Spionii-mpărătești, cu bănuială vagă,

I-au spus „răzvrătitor” și-n drum l-au arestat.

Fatal i-a fost tot timpul trăit în închisoare,

Și dacă-asupritorii apoi l-au absolvit,

Lipsit fiind o vreme de hrană și de soare,

Urmarea fu cumplită, căci grav s-ambolnăvit.

Când steaua-i luminoasă părea cu mari victorii,

Când Țara-i pregătise un loc printre titani,

Boala ce-o căpătase ni-l smulge-n pline glorii

Și ca Icar, dispare la nici treizeci de ani...

Glen Ellyn, USA 2 ianuarie 2018

002.022

Cristian Petru Balan. “Ciprian Porumbescu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14118453/ciprian-porumbescu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.