Poezie

România Mare

(Poem despre Unirea Mare)

1 min lectură·19 octombrie 2017

Mediu

ROMÂNIA MARE

(Poem despre Unirea Mare)

Voi, frați Români, cu glorii mărețe din trecut,

Desfășurați drapelul din Tisa peste Prut,

Să vadă Europa și-ntreaga omenire

Cum strălucim de-un secol prin falnica Unire !

Se luminează zarea peste Ardeal, Moldova,

Peste muntene plaiuri, căci liberă ni-i slova...

Carpații, Delta, șesuri și Dunărea cea sacră

La chipul României se-nchină Marea Neagră !

N-a fost ușor, Iar Țara prin mari furtuni trecuse,

Sub negri nori sau roșii, dar... „fuse și se duse”!

Istoria ni-i plină de fapte vii, mărețe,

Din care cei de astăzi au multe ca să-nvețe:

Mihai Viteazul, Cuza, Alecsandri - sunt nume

De zei ai reunirii, dând Țării-un sfânt renume

Dublat de primul rege, Carol apărătorul,

Sau Ferdinand, alt rege, numit Întregitorul.

Dar și Kogălniceanu, prin marea lui iubire,

Luptase ca Bălcescu și-a fost vârf de Unire!

Astfel trecură anii iar visul lor e-o faptă

Care, spre-a fi totală, desăvârșire-așteaptă.

Oricât de bun e anul cu sărbători pe listă,

Când Basarabia-i lipsă, aniversarea-i tristă!

Da-i foarte-aproape clipa când ea, de bună seamă,

Va reveni la sânul iubit al Țării Mamă.

De-aceea sărbătoarea va fi cu mult mai mare,

În ziua când serba-vom pe veci UNIREA MARE !

001.912

Cristian Petru Balan. “România Mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14115061/romania-mare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.