Poezie
Amăgire
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
În mintea mea vin gânduri prin puls de scânteieri
Magnetizate-n pulberi de revelări savante:
Fractalii noi și-aievea, sosind de nicăieri,
Ce-n inimă-mi dau parcă sclipiri de diamante...
Vin, poate, să-mi trimită-un secret copleșitor.
Spre calea-nțelepciunii și tot mai sus mă-mbie;
Par de folos și, totuși, mă tem de forța lor,
Căci nu-mi vând libertatea pe-o stranie robie...
Tu mă subjugi, Foc Magic cu-o mistică putere,
Cu străluciri aprinse, cu-amăgitoare miere,
Iată: voința-mi scade, pălește, dar nu moare -
Și-atunci rechem Divinul, revin la mine iar,
Slăvesc trezirea sfântă din sufletu-mi hoinar,
Cu mâini cerând iertare, întinse către Soare !
Glen Ellyn, 20 sept. 2017
001.620
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Amăgire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14113529/amagireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.