Poezie
Realitatea dublă
1 min lectură·
Mediu
Măresc lumina lumii când inima-mi deschid,
Sparg noi dimensiuni când sfarm ce văd în jururi
Și evadez din mine, din verde, din putrid,
Căci în vulcanii vieții mi-am ars ce-au fost sperjururi.
Mă-nalț cu alte aripi! Vibrează-n ele zborul
Care-n plutiri cuprinde stagnări și infinitul,
Când spionez înaltul, prin fulgere văd Forul
Ce-aprinde vieți în cosmos. El mi-a-nzecit privitul...
Cad, totuși, câteodată ! Și-atunci nu-mi pot răspunde,
Iar când sondez prin goluri, dispare-ncet Înaltul;
Timpul mă trage-n bezne cu ne-nțelese unde
Țâșnind din vise grele ca plumbul și bazaltul !
Dar inima-și revine cu ritm furat din stele,
Din florile pădurii, din susur de izvoare...
Astfel îmi drămui viața - cu zile bune, rele -
Și o transform în slove de raze orbitoare !
001.468
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Realitatea dublă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14112295/realitatea-dublaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.