Poezie
Dublez tot infinitul...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Dublez tot infinitul când meditez profund,
Clădesc un mare cosmos, când scormonesc înaltul,
Prin mine cresc spre soare și crinii, și bazaltul,
Dar freamătul din gânduri nu pot să mi-l ascund.
Iar visele ce mari mi-s ! Îmi fac din ele saltul,
Chiar de-mi lipsește forța să zbor peste miraje.
Nu pot... Că-n orizonturi văd roată doar baraje
Și mă-nfior... Și-n locu-mi aș vrea să fie altul !
Cad tot mai jos... Și-n beznă, de mine dau mereu,
Dar intru-n ea cu forță, umplându-mă de viață,
De raze, flori și coruri venind din Elizeu...
Ele-mi zdrobesc temerea cu-o forță preamăreață
Care, deodat', mă-nalță mai sus de Empireu !
Și-astfel, prin Providență, revin întreg spre viață.
001.167
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Dublez tot infinitul....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14096884/dublez-tot-infinitulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.