Poezie

Neptun

1 min lectură·21 februarie 2016

Mediu

NEPTUN

Căutătorii-n stele l-au prezis demult fără să-l vadă,

pârât fiind de Uranus, căci mersu-i deranja frânându-i calea.

Primul fu Johann Galle ce l-a văzut și l-a adus la noi

sub formă de pastilă albăstruie într-un clișeu,

cu sateliți cu tot (cu Nereida și colosalul Triton,

împreună cu alți vreo zece-unsprezece mai mărunți),

așa cum îi furase el din haos, spre-ai ține de urât în depărtări sihastre -

căci Neptun este-un uriaș bătrân în cosmos, morocănos și orb,

cețos, pătat cu două pete negre și plin de promoroacă,

scăldat în nori metanic ori chiar cu falnici cirrus

(deși de-amoniac) - și bâjbâind cu greu poteca Soarelui

ce-apar mic în negre depărtări, târându-se pe-orbită gâfâind

în rotocoale mari, ghidat de trei inele aproape-ntunecate.

001.750

Cristian Petru Balan. “Neptun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14088336/neptun

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.