Privirea ta de înger...

PRIVIREA TA DE ÎNGER...

Privirea ta de înger e marea mea durere,

Crepusculul de flăcări și zarea tremurând,

Și roua de pe lujer, și liniștea ce-mi piere

Un freamăt sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând...

Simțirea mea e-un viscol, voința mea se-nclină;

Fără să vrei, din mine începi să mă alungi,

Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină,

Și-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi.

Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă,

Statornic ca un munte cu miez aurifer,

Te-aștept în mari altare de nori care te cheamă

Să-mi juri că-mi ești stăpână pe robu-ți auster...