Poezie

Iluzii parfumate

1 min lectură·24 februarie 2013

Mediu

Suntem ca nori de purpur plutindu-și umbre clare

În băi amețitoare dintr-un amurg ce moare

Sculptând pulsări de unde în marea vieții noastre,

Reverberând de taine și de visări albastre.

În universul nostru de suflete avide

Purtăm stigmatul foamei de glorii dulci, morbide,

Introspectând adâncul din noi și din afară,

Dar ne zdrobesc mistere ce veșnic ne-nconjoară.

Sorbim cu lăcomie parfumuri din natură -

Tot ce-i frumos și nobil privirile ne fură...

Să smulgem, vrem, din cosmos esența, nepătrunsul,

Și când le știm, în parte, noi taine-apar dintr-ânsul.

De-a lungul vieții noastre, când nu te-aștepți, te prinde

Ereditarul patos ce-n jarul lui te-aprinde;

Și-atunci stânca aridă, pietrișul de sub plaur,

Pustiul cu nisipuri - toate devin de aur.

Trăim iluzii false, fardate, parfumate -

Planeta e-n derivă și e distrusă-n rate.

Priviți cum ce-a fost bine rapid se risipește,

Priviți în jur durerea cum crește și tot crește!

Cortini de flori și raze ascund o tristă dramă...

Nu vă-mbătați cu vise când lumea se destramă!

Realitatea-i alta și are-o sumbră față...

Treziți-vă de grabă - bieți visători - la Viață!

001.953

Cristian Petru Balan. “Iluzii parfumate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14024863/iluzii-parfumate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.