Poezie

Amăgiri

1 min lectură·18 ianuarie 2011

Mediu

Sunt atâtea cărți mărețe

cu mii de pagini de aur

ce ne-ar putea sălta sufletele dincolo de galaxii,

dar care rămân dureros de necitite

fiind ascunse-n rafturi ca diamantele-n adâncuri;

sunt atâtea lumini orbitoare

în literele lor hipnotice,

încât stând departe de ele

și îmbătați de surogate dulci tipărite,

nu vom stăpâni nici un adevăr,

însă plini de goliciunea lor și de trufia noastră,

vom continua probabil să purtăm

pe față și pe cuget niște lumini vesele

de înșelătoare bucurie

că am descoperit esențele adevărului,

și-atunci vom zornăi strident

înaintea celor naivi

cheile false ale înțelepciunii noastre

făcând paradă cu ea și înmânându-le tuturor,

când, de fapt, ajunși în fața cetății neștiinței,

porțile ei cu șlefuiri atrăgătoare

ni se deschid oricum singure,

că-s foarte primitoare pentru toți.

Dar cine intră primul

și pășește cu încredere prin ele,

cade într-un gol fără fund.

002.677

Cristian Petru Balan. “ Amăgiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/13968230/amagiri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.