cromatice

1 min lectură·27 iunie 2003

Mediu

pana-ntr-o zi cand

a abandonat tonurile inchise,

a ales o culoare

si a sarutat-o cu pleoapele,

s-a-ntors in sine si, vai,

a renuntat la viata,

s-a transformat intr-o oglinda a planurilor sumbre

pe care altii i le-au facut,

a uitat sa zboare

(nu ca s-ar fi inaltat vreodata prea sus,

ultima oara cand a dat din aripi, a zguduit-o propria-i briza)

si acum refuza sa-si permita luxul ultimului plans;

in moftul ei,

mie-mi suna ceasul.

012.300

Despre aceasta lucrare

Autor: Cristian Oravitan
Tip: Poezie
Cuvinte: 75
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Cristian Oravitan. “cromatice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-oravitan/poezie/46736/cromatice

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

T truy6r✓1 iul. 2003

Poezia asta imi aminteste, desi poate nu se aseamana foarte mult, de \"Povestea sentimentala\" a lui Nichita Stanescu. E vorba despre acel inceput brusc, ca o continuare a gandurilor.
Nu stiu de ce-mi place dar imi place..e calda, are de toate..imi place. :)