Lumini, porți și vise

Privesc mirat spre ceața ce se întinde cu brațe sidefii peste umerii osoși și goi ai copacilor. Ascunse sub rădăcini stau tăceri cu miros uscat de porțelan. Ne-ați cufundat în tăceri - sparte de culorile zorilor ferecate după porțile de azur. Tu apari ca prin vis, cuprinsă de raze de lună. Atingerea-ți e rece, presărată cu stele ce ard pe obrazul meu degerat. Nu îndrăznesc să îți mângâi buzele blonde. Mi-e teamă să nu mă rătăcesc în licorile amețitoare ale nemuririi. Nu te ascunde și tu în spatele porților, promit să rămân păzitor hotarelor iubirii, să-ți feresc lumina de colb și vreascuri.