Zori flămânzi

Să fi uitat oare sufletul meu cum se cântă dimineața? Zorile au înghițit viclenește totul, până și soarele. Mi-e atât de foame de cuvintele cele uitate, de aromele cele fierbinți ale dulcilor flăcări natale... Astâmpără-mi măcar dorul de a cuprinde de-a-ntregul marea și lasă-mă să înghit toate florile lăsate-n olul viselor! Sau... mai bine înghite-mă și pe mine Dimineață!