Poezie
Plouă diseară
1 min lectură·
Mediu
Ochi de zestre cu vânătăi nedormite
Zac în mine pribegindu-mă spre văi;
Câtă zarvă se ascunde în mâna unduirii
Către moarte, încât omul se vede dinăuntru
Deja născut bătrân.
Am murit atunci când o parte din tine
S-a topit cu tăcere peste altar...
Ce vin a curs pe mormântul meu atunci ...
Mustea cântecul beția nervurilor din lacrimi !
Mai ții minte când un leu cu o aripă sfărâmată
Ți-a mușcat glezna, eu am stors timpul
Și ți-am renăscut-o.
Ce bizar, erai singura femeie
Cu o gleznă mai tânără.
Sau mai știi poza de când eram abia nenăscuți :
Ochii noștri erau portavocea timpului,
Vegheat de o oaste de cuvinte.
Te rog, iubito, înainte să pleci
Mai aruncă o mână de pământ,
Plouă diseară...
001.289
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Alexandru Groza. “Plouă diseară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-alexandru-groza/poezie/13950448/ploua-disearaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.