plumbul – răcit în trecerea prin creierii-tifon,
ochiul – întors spre ceafa zdrențuită,
liniștea – roșie-gri, în haos pe zidul din beton.
Tu gemi pe coate undeva, de vodcă amețită.
în burg noaptea cade – și cade cețoasă –
și curg păsări, curg, departe pe cer
un cub – șapte fețe – una întoarsă –
eu, surdul nesurd, aud moartea și sper…
am frig în suflet și răceală în oase,
popa m-așteaptă alături,
în sobă-i cenușa din caietele arse,
eu tremur și tremur sub pături…
e frig în odaie și popa în robă
se roagă și face tot felul de
