Poezii

plumbul – răcit în trecerea prin creierii-tifon, ochiul – întors spre ceafa zdrențuită, liniștea – roșie-gri, în haos pe zidul din beton. Tu gemi pe coate undeva, de vodcă amețită.

…du-mă apoi neplâns la groapă (să nu chemi popi să cânte-ntruna) coboară-mă-n pământ în șoaptă ...și grea și dulce e țărâna...

în burg noaptea cade – și cade cețoasă – și curg păsări, curg, departe pe cer un cub – șapte fețe – una întoarsă – eu, surdul nesurd, aud moartea și sper…

am frig în suflet și răceală în oase, popa m-așteaptă alături, în sobă-i cenușa din caietele arse, eu tremur și tremur sub pături… e frig în odaie și popa în robă se roagă și face tot felul de