Poezie

Delir

1 min lectură·29 aprilie 2005

Mediu

vrăjmașii mei fac umbră crucii

și florile se închid de cum dau zorii

căci m-am întors la întunerecul cel vechi

și cad

cealaltă dimensiune din celălalt colț

au mai rămas doar două

minciuna

necurajul

cerul se năruie pământul se năruie eu mă nărui

templul se surpă altarul se surpă

cinci ( sunt totuși trei )

gol imens

vânt

cenușă albă

puf de înger pe pământ

sinucigaș fără simbrie

și zgomote de țâțână necurată

mânjiți vă rog ușorii de la ușă

uite

tăiați-mi mâinile

și venele

și dacă nu-i destul să-mi luați vă rog și capul

neforme

margini fără margini

oglinzi fără imagini

nemargini iar

zvâcniri pe sânge rece

gol de tot

și vânt

nemargini în neforme

și nu-i nimic

și neimagini

și necuvinte fără margini

002.561

Cristi Suciu. “Delir.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristi-suciu-0012672/poezie/118964/delir

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.