Cand vine noaptea cu stelele sale
Ma duce gandul la vorbele tale,
Imi apare in fata tabloul tau dezvelit:
Inima-mi cade, raman coplesit.
Tu esti sursa, izvorul nesfarsit,
Ce-mi da inspiratii,
Libertatea
Respirând splendoarea dimineții
Am simțit bogăția libertății,
Libertății omului în ecoul vieții,
frumuseții zborului păsării.
Dar o boare de praf pe nară mi-a intrat,
Și pe loc
Grădina sărutului
(cum se strică dragostea...)
La inceput era o grădină obișnuită,
Era păroasă-n iarbă, ingrădită.
Ajungeau acolo doar ceea care iubeau,
Era o grădină unde toți se
Dragoste și durere
Dragostea-i o etapă frumoasă a vieții,
Ea-i un soare răsăritor în timpul dimineții,
Un meteor de zahăr căzut la noi în suflet,
E ca a unei amoroase albinuțe
Ce-ai face...?
Ce-ai face dacă soarele-ar dispărea?
Þi-ai părăsi iubire și te-ai salva?
Þi-ai pune ochelari și te-ai bucura?
Ai adormi și pe urmă te-ai scula?
Þi-ai cumpăra umbrelă și te-ai
Misterul nopții
Într-o noapte dulce o fată dormea
Și în somn visarea se înfiripa:
Dulce mai era. Fata din buze mișca,
Visa că se săruta, ea se bucura.
Viforul de-afară-n cameră-a
Viața
Viața e o ață lungă și scurtă
Și cum numai apari de-atunci se vede
Când va fi dreaptă, când va fi scurtă.
Ai fost cândva un copil mic,
Ai supt lapte, ai mers treptat.
Azi ai ajuns om
Femeia
“Ea” este totul ce-nseamnă frumos,
Spre dânsa nu este dus și nici întors.
„Ea este ceva divin, ceva spectaculos,
Ceva suprem și dulce, ceva miraculos!
Și de din aur este femeia,
Pentru
Te-am iubit
(dedicat...)
Am simtit cum ploaia a picurat
si un strop dulce pe buze mi-a picat
si pe loc gandul meu a zburat
la buzele tale pe care nu le-am gustat.
Si dupa norii mari si
Cuvintele
Ce e oare un cuvânt?
Un simbol sfânt?!
O eroare-n vânt?!
Este-un înțeles firesc
Sau poate-un soi prostesc!
Aprofunzimea lui o vedem la exterior,
Dar pentr-al citi-l luăm la
