Poezii

Cand vine noaptea cu stelele sale Ma duce gandul la vorbele tale, Imi apare in fata tabloul tau dezvelit: Inima-mi cade, raman coplesit. Tu esti sursa, izvorul nesfarsit, Ce-mi da inspiratii,

Libertatea Respirând splendoarea dimineții Am simțit bogăția libertății, Libertății omului în ecoul vieții, frumuseții zborului păsării. Dar o boare de praf pe nară mi-a intrat, Și pe loc

Grădina sărutului (cum se strică dragostea...) La inceput era o grădină obișnuită, Era păroasă-n iarbă, ingrădită. Ajungeau acolo doar ceea care iubeau, Era o grădină unde toți se

Dragoste și durere Dragostea-i o etapă frumoasă a vieții, Ea-i un soare răsăritor în timpul dimineții, Un meteor de zahăr căzut la noi în suflet, E ca a unei amoroase albinuțe

Ce-ai face...? Ce-ai face dacă soarele-ar dispărea? Þi-ai părăsi iubire și te-ai salva? Þi-ai pune ochelari și te-ai bucura? Ai adormi și pe urmă te-ai scula? Þi-ai cumpăra umbrelă și te-ai

Misterul nopții Într-o noapte dulce o fată dormea Și în somn visarea se înfiripa: Dulce mai era. Fata din buze mișca, Visa că se săruta, ea se bucura. Viforul de-afară-n cameră-a

Viața Viața e o ață lungă și scurtă Și cum numai apari de-atunci se vede Când va fi dreaptă, când va fi scurtă. Ai fost cândva un copil mic, Ai supt lapte, ai mers treptat. Azi ai ajuns om

Femeia “Ea” este totul ce-nseamnă frumos, Spre dânsa nu este dus și nici întors. „Ea este ceva divin, ceva spectaculos, Ceva suprem și dulce, ceva miraculos! Și de din aur este femeia, Pentru

Te-am iubit (dedicat...) Am simtit cum ploaia a picurat si un strop dulce pe buze mi-a picat si pe loc gandul meu a zburat la buzele tale pe care nu le-am gustat. Si dupa norii mari si

Cuvintele Ce e oare un cuvânt? Un simbol sfânt?! O eroare-n vânt?! Este-un înțeles firesc Sau poate-un soi prostesc! Aprofunzimea lui o vedem la exterior, Dar pentr-al citi-l luăm la