Poezie

De ce?

1 min lectură·23 noiembrie 2020

Mediu

De ce ne pierdem în nimicuri și căutăm nefericirea

De ce în sufletele noastre reci pălește strălucirea

De ce ne pervertim în lume și ne golim de vise

Speranțe și dorințe vii atât de agresiv ucise?

Suntem doar fire de nisip pe plajele uitate

Perfecți în lăcomii și pofte, crudă infirmitate,

A neputințelor lumești și-a zilelor sordide

A slăbiciunilor cumplite și-a vitejiilor stupide.

De ce ne ținem dinții strânși când ura ne-mpresoară

Și ne crucificăm voit pacea interioară

De ce ne credem mai frumoși, mereu strălucitori

Când știm, de fapt, atât de bine că suntem muritori?

Suntem fărâme-n Univers, suntem mici siluete

Umbre-neant ce trec grăbit prin căi și prin comete

Nici n-apucăm să ne aprindem ca o scânteie vie

Că ne și stingem imediat încă din temelie.

De ce ne amăgim amarnic în țarcul nostru mic, meschin

Crezând că totul e sclipire și viața toată un festin

De ce-am uitat să fim frumoși, să dăruim iubire

Și am fugit de slăbiciuni, sporind în risipire?

Atât de multe întrebări și tot atâtea remușcări

În ale noastre clipe rare de palide-ncercări

Să ne răspundem cu blândețe și cu înțelepciune

Că viața noastră toată e simplă deșertăciune.

001.175

Cristea Aurora. “De ce?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristea-aurora/poezie/14151207/de-ce

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.