Poezie

Suflete de nailon

1 min lectură·4 noiembrie 2020

Mediu

Suntem o plasă de nailon, croită cu nespusă artă,

Suntem făpturi, mister, atom, cu fiecare soartă,

Suntem ființe singure și triste, cu duh de Dumnezeu

Ce-și caută iertarea și pacea, mai mereu.

Atât de diferiți și-atât de indiferenți

De parcă-am fi la meci, prieteni aparenți

Când noi suntem actori și falși cu normă-întreagă

Credeți că Dumnezeu mai poate să-nțeleagă?

Că propria creație s-a transformat total

În haos și durere, în mod fundamental?

Am devenit cu ură, viteză și minciună,

Suflete goale, triste și pline de ranchiună.

Oh, Doamne, fă-ne iarăși copii neprihăniți

Cu drag și cu credință să fim mereu hrăniți,

Al sufletelor noastre păcatul strămoșesc

Să îl preschimbi cu drag într-un alai ceresc.

Și dă-ne mântuirea pe care-o vrem cu toții

Când te rugăm fierbinte cu lacrimi și emoții

Să treacă de la Tine paharul cu venin,

Scântei dintr-o Lumină, îngeri să devenim.

001.008

Cristea Aurora. “Suflete de nailon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristea-aurora/poezie/14150834/suflete-de-nailon

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.