Poezie

Disperare şi speranţă

1 min lectură·4 noiembrie 2020

Mediu

E-atâta jale si suspin în era cea modernă

Că toate țările și-au pus grăbit drapelele în bernă

Din fiecare stat aflăm cu infinită disperare

Cum lumea e condusă cert pe drumuri funerare.

Trăim un sentiment ciudat de distanțări urâte

De temeri, acuzări bizare și câte și mai câte

Când unii urlă neîncetat că virusul e teorie

Noi constatăm decepționați că viața-i loterie.

Și când mă uit la cei din jur de-i văd adesea-n suferință

Nu pot să spun la fel ca ei cu-atâta ușurință

Și nici nu vreau ca să mă lepăd de cel de lângă mine

Măcar o vorbă-n glas să am, tristețea să-i aline.

S-avem în noi, în conștiință, un dram de Dumnezeu

Credința s-o trăim în faptă și-n sprijin tot mereu

Să-L luăm în viața noastră toată pe cel mai sfânt Erou

Ca glasul Lui în tot și-n toate să fie un ecou.

Și astfel, cu speranță-n suflet și cu iubire sfântă

Hristos din cer, cu drag și dor, ne binecuvântă.

Ne dăruiește iar și iar iertarea sa curată

Ca-n moarte și în veac s-avem o viață-adevărată.

001.044

Cristea Aurora. “Disperare şi speranţă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristea-aurora/poezie/14150823/disperare-si-speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.