Poezie

Destin

1 min lectură·4 noiembrie 2020

Mediu

Secătuite clipe de viață și dezgust

Când chinul ți se pare trăit în mod injust

Ți-aduci acum aminte că ești un mic destin

Și toată existența nu-ți este doar festin.

Că fiecare lacrimă și orice încruntare

E-a inimii trăire, eternă frământare,

Din dragoste de dor, din dragoste de doi

Se duce-o bătălie, se duce un război.

Te simți neînțeles, singur și-abandonat

Și ieși din lupta asta cu suflet șifonat.

Iubirea nu mai e cel mai frumos capriciu

Ea devenind deodată adevărat supliciu.

Dar toate-s efemere în jungla vieții noastre,

Se nasc și-apoi se sting, misterioase astre,

Și-ajungi spre toamna vieții, când devii înțelept

Să spui: Da, Doamne, destinul mi-l accept.

Și ne înveșmântăm, să nu fim iarăși goi,

Cu dragoste de semeni, cu tot ce e în noi

Mai bun și-apropiat de dulcele Cuvânt

Din soartă să ne facem destinul cel mai sfânt.

001.103

Cristea Aurora. “Destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristea-aurora/poezie/14150822/destin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.