Poezie
Ghiocelul
1 min lectură·
Mediu
- Ia uite, ce drăgălașă,
spuse raza buclucașă!,
privind cu duioșie
spre sămânța ruginie.
Ea a leșinat, săraca,
greu atârnă promoroaca
pe genele-i amorțite
și de vânt învinețite.
Să pătrund în casa ei
și să-i spun: Frumoaso, hei,
nu mai sta cu capu'-n jos
ca un moș urât, ghebos!
Scoală, surioară dragă,
nu mai fi o hodoroagă!
Și privi cu duioșie
la sămânța ruginie.
Iar sămânța bucuroasă
Se roti pe loc poznașă
Și-apăru din firicel
Un pui mic de ghiocel.
001.111
0