Poezie

Doamne, ajută-mi neputința…

1 min lectură·1 noiembrie 2020

Mediu

Ajută-mă, Doamne, să-mi văd neputința

Să nu mi se-ntunece în veci conștiința

Să știu cum să scad și cum să adun

Măsura reală a Cuvântului bun.

Te rog, mă scoate din negrul Infern

Și mă leapădă de cel mai feroce blestem

Ajută-mă, Doamne, să încetez să mai fiu

Un suflet pierdut în adâncul pustiu.

Dă-mi, Doamne, umila și dreapta răbdare

S-ajung cu smerenie pe-aleasa cărare

Fii blând și milos, cum prea bine te știu

Picătură din Rai în veci ca să fiu.

Ajută-mă, Doamne, cu evlavie să-mi plec,

Genunchii mei grei, în semn de respect,

Să-ți înțeleg cu dor măiastra lucrare,

Ca viața să-mi fie doar sărbătoare.

Și iartă-mi, te rog, păcatele multe

Duhul tău sfânt, cu drag să le-asculte

Atunci când îmi fac cunoscut tot regretul

Și-mi vărs cu lacrimi amare secretul

Ajută-mă, Doamne, pe cerul stingher,

Să trec curat și să nu fiu mizer

Ajută-mi, Doamne, întreaga ființă,

Și iute mă vindecă de neputință.

001.072

Cristea Aurora. “Doamne, ajută-mi neputința….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristea-aurora/poezie/14150772/doamne-ajuta-mi-neputinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.