Poezie
\"Trenul singuratic\"
1 min lectură·
Mediu
Și-a măturat a sa voință,
Lăsată pradă oamenilor făr\' de știință
Punând într-o frumoasă oarbă, fragedă lumină
Noua sa mască, lipsită, fină
Iubită doar de-o față, singura față
Și aia străină.
Aruncat undeva în nisipul tăcerii, ființe
În lipsă acută, a nevoi, a socializării
I se pecetlui de cel iubit cândva,
Un nesătul trădat de-a sa conștiință
O veritabilă lampă a vieții, armonizată-n tendințe.
001011
0