\"Aberări de șoapte\"
Mă cufund în cărți Trântit între pereți Rememorând o \"vale\" Singura mea alinare, O cugetare. Radiez spre soare, Visez, O minunată stare Cuprind ca-ntr-o visare O floare. Uitat în
\"Trenul singuratic\"
Și-a măturat a sa voință, Lăsată pradă oamenilor făr\' de știință Punând într-o frumoasă oarbă, fragedă lumină Noua sa mască, lipsită, fină Iubită doar de-o față, singura față Și aia
\"Eu\"
Lacrimi de ploaie și scrisori de dragoste Amurg vesel și fulgerat voios Tristețe dulce și suflet pitit în colțul camerei Telefon nerăbdător și sms-uri uitate Drum întors și speranță moartă Un
\"Tocul amintiriilor\"
Iubesc a sa privire, Al său zâmbet fluierând Înțepat în a mea iubire, Și-al părului său blând. Iubesc a sa agendă și-al ei miros de el, Trezit de soarele răsare și-al trupului său
\"Jocul de-a viața\"
Și-au contopit a lor priviri uzate de, Ploaia nebună a serilor revărsate prin, Albul negru\' al ochiilor lucitori de, Veșnicul zâmbet împietrit al feței radiate cu, Miresme putrede din asfaltul
\"Dans în doi(timp,natură)\"
L-am văzut pe strada mea Cu-al său păr voios vuia, Vâjâind spre cafenea Creț, buimac, uimit, râdea. El mereu mă astepta Să luam acea perdea, care Pân\' la ceruri se-nălța Și pe toată lumea,
\"De lacrimi\"
Iubesc în disperare Dispus spre alinare Trântesc în gând o floare, Dăruită-n în vânt agale, o teroare. Urăsc cu tunete Trăiesc cu frică Tânjesc pe-o sticlă Cuprins în buze umede O, tu,
