Pantalonii mei albi si cei 7ani de acasa

S-a oprit chiar langa mine. Ii vad imaginea cu coada ochiului si nu-mi place ce se intipareste cu repreziciune pe sfertul de retina disponibil... Slabuta, cu haine ponosite, cu miros de batranete imbacsit in hainele abia scoase din pungile de 1 leu pe care le-a tinut in camara langa fasole muraturi, cu basma multicolora peste modestele suvite albe de par ce rasar si ele aiurite de sub tesatura putrezita, mirate ca inca mai sunt pe crestetul capului...Oh, nu-mi place ce vad... ii vad mainile batrane cu care se sprijina de speteaza scaunului din fata. Ce maini muncite are!!! Cum ies venele pe sub pielea scorojita care probabil ca nu simtit o crema cu multivitamine, niciodata... Ce mila mi se face... Asa ar putea ajunge si mama candva...Ba nu! Mama va avea cate creme pofteste si haine curate si frumos mirositoare...Dar asa as putea ajunge si eu...Ba nu! Eu am sa invat de la mama cum sta treaba cu crema de maini frumos mirositoare si cu hainele curate si parfumate. Mai trag un pic cu coada ochiului la femeia de langa mine... Mi-e mila de ea...Paltonul asta vechi pe care-l poarta e clar ca nu-i al ei... Si are un miros intepator..Unde am mai simtit mirosul asta, oare? 10.000 de mirosuri.. 10.000 de mirosuri poate retine creierul omenesc. Ia sa vad., pot sa-l recunosc pe asta?....caut! Caut! Caut!Bingo! Second-Hand! E mirosul specific de la second-hand! Fericita, trag aer in piept si ma felicit, aveam o sansa la 10.000 sa-l recunosc, si-am reusit. Dar iata ca batrana se foieste mai tare pe langa mine... Si are si plasa asta veche, murdara si umeda pe care o tot flutura pe langa pantalonii mei albi... 1.200.000 lei - asta era pretul de pe eticheta, asta e pretul pe care l-am platit pentru o pereche de pantaloni albi...Si batrana asta amarata, cu hainele astea vechi si imbacsite de batranete se tot foieste pe langa ei... Dar las-o ca-i batrana si mi-e tare mila de ea... E din ce in ce mai nervoasa.O privesc si-mi dau seama cum incearca sa faca fata aglomeratiei din troleu si cum strange din ce in ce mai puternic, cu mainile astea batrane si muncite, spatarul scaunului din fata... Saraca! O sa o darame, mai mult ca sigur! S-a intors catre mine si ma priveste intens. Apoi imi spune cu glas stins de om ajuns la capatul puterilor: \"-Maica, sunt batrana si bolnava! Lasa-ma si pe mine sa ma asez pe scaun ca am picioarele bolnave si merg tocmai pana la capat!\" Ce sa fac? Daca ma ridic, pierd locul si risc sa-mi murdaresc si pantalonii astia ... Daca stau, va incepe sa comenteze ca sunt nesimtita si asa mai departe... Am gasit!!! Intorc capul si ma uit pe fereastra...Ma fac ca nu o aud si ca sunt preocupata de ritmul cu care celelalte masini scot noxe pe teava de esapament... Sa-i ofere altcineva locul! N-am timp de nimicuri...