Crețu Dan Andrei

Vântul bate-n continuare Spuse ea amar privind la proiecțiile astrale dintre ea și ea Zâmbind, și-ntoarce privirea nu cumva ele să vadă să o simtă și să creadă c-a venit din infinit Spatele-i e

Zile trec în șir, pierdute Precum vulturii din cer Și așteaptă să se-nfrupte din trecutul efemer Două stau însă deoparte, cea dintâi și cea de-acum Încercând să prindă tâlcul din povestea ce le

Astăzi pare că m-am trezit cu vată în urechi sau că cineva a apăsat pe butonul de mute al lumii mele Adormit cu gândul la o victorie răsunătoare Trezit la o realitate rece Ca-n filmele alb

Știu să joc, sunt bun. Vorba mea taie aerul, Ținta ești tu. Lovit. Cazi, iar sângele învăluie foile. Pe cât de autentic, pe atât de neadevărat.

Născută din incestul amurgului cu marea; Ai vrut să-mi spinteci tâmpla cu zâmbetu-ți de coasă. În ale mele coaste ai vrea să îți faci casă, Oricât ai încerca, ceva tot nu te lasă. Nimic nu se mai

Suntem ceea ce suntem Minciuni sau minuni Nici noi nu mai știm de-am fost ori o să fim Praf in vânt sau reci fiori Poate suntem doar o clipă O clipă? Sau un vis Tu sigur ești un vis Cum în a mea

Bună seara. Am mâinile pline de tăieturi și vaga impresie că nu te-ar interesa. Ploaia cade, paharele cad, ploaia rămâne jos, paharele se ridică. M-am ridicat parcă înainte încă de a mă culca și m-am

Raiul există Ba are chiar și o adresă Porțile lui vestite sunt o simplă ușă de mahon Dar de cealaltă parte a ușii este exact ce te-ai aștepta Și astfel, urmându-mi pașii rătăciți, și ei pe mine,

poate că pur și simplu degeaba. poate pentru că așa sunt eu. poate pentru că așa ești tu. nu mai știu. oricum, te-am cunoscut. și încă o fac. te-am întâlnit. am fost și plouat, și uscat. poate că

Vreau victorie, dar nu-mi da înfrângerea ta, nu vreau s-o știu, poate că e mai bine așa. Arată-mi rana, arată-mi ce am lăsat în urmă, arată-mi sângele, arată-mi cenușa din urnă, arată-mi ce, sau

Acum exact 38 de minute ne aflam în același loc, doar că noi nu o știam Tu tocmai luai forma unui nou personaj Eu incercam să-l modelez să-ți fie pe plac De ce nu se topește... de ce nu te

E o fată și-o regină Ce conduce fără vină E-un răsărit pe Neptun E ghiuleaua unui tun Este o femeie-stea Topaz spart din piatră arsă Toate astea n-ar conta Dacă nu ar fi a ta

Aș vrea să mă fac mic și să strig, să urlu de-ncântare, dar, oricât de aproape, tot n-o simt, ce tristă întâmplare. În liniștea încleștată, c-o fundă să mă legi, ca Mobius, de poți, cuprinde-mi

Frigul se lasă Ne adâncim în seară Încep să mă simt singur printre ei Uitând treptat de tot ce ne înconjoară Trecut, stafii, oceane de scântei Apari precum mirajul din fereastră Iar pentru două

Fiecare dintre noi se crede cel mai cel; că ești tu, Dumnezeu și un cer. Ce să mai ceri? Până-ntr-o bună zi, când te vei trezi la metrou; O să scuturi din umeri, însă se va-ntâmpla din

Vreau din tine să inspir mai mult decât un singur fum. Cuvintele aștept să mi se facă scrum... În gânduri, singur, stau închis ca-ntru-un cavou; Încerc să găsesc același vechi, în altceva, din