Poezie

Sătul? Deloc

1 min lectură·22 ianuarie 2026

Mediu

Cred c-am să mă resemnez,

Voi duce-o viață de nimic,

În mediocru mă botez

Și-o soartă anostă îmi ridic.

Tot ce am încercat... degeaba,

Nu vreau să văd prin lume ce-i,

Îmi văd de moarte și de treabă

Aici, în praful umbrei...

Bătrân și străin vreau să mor,

Cu doi-trei oameni să mă știe,

O viață stearpă, de obor,

Și-o ură tainică de glie.

Să am un vis prins de blestem,

Să nu știu ziua care vine,

Să nu mă doară, să nu tem

Că ieri a fost mai rău ca mâine.

De ce e viața-moartă-n mine

Mai „bună” decât viciul greu?

Decât teroarea care vine,

Sau furtul tăcut de ateu?

Căci orice drum, oricât de lung,

De-i curat sau plin de colb,

La același capăt toți ajung,

Privind spre moarte ca un orb.

0098

Crețu Dan Andrei. “Sătul? Deloc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cretu-dan-andrei/poezie/14199061/satul-deloc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.