Atunci când am vrut să mă fac râu
pietrele mele s-au adunat și
s-au revărsat în mare.
Atunci când am vrut să mă fac pasăre
pădurile mele au zburat spre țările calde
fâlfâind din aripi de
Mă mișc obosit și străin
În lumina primăverii tare și limpede
Tânjesc de mine însumi
Cerul e adânc și aproape
Copil întindeam mâna să mângâi albastrul
Răsuflare caldă urcă firea spre
Așteptând îndelung
s-a netezit
precum steiul pe care ședea
Bătrân de zile
când în sfârșit a venit
au zis e de-acum prea târziu
Dar câți au plecat ca el
pe deplin fericiți?
Pământul e așa aproape
Și cerul atâta de jos.
A muri - pășire...
Brazda neagră, adâncă,
Urcă în mine
prin ochi, prin nări, prin tălpile goale.
Plutele, una după alta, cădeau
umbre lungi
Razele asfințitului mângâie ploaia.
Norii sunt oare lacrima
îngerilor?
Îți deschizi inima cu o lacrimă;
Deschid ochii ca un zbor și ca o chemare;
Maria
și-a întins mâna ca o aripă.
Zâmbește
Când mă voi fi tocit
încât să-mi iasă la iveală piscurile,
Când iubirea ta iarăși
va fi ajuns la început.
Când mă voi fi umplut
încât să mi se vadă peșterile,
Când ascultând
vei fi aflat
