Poezie
Neputință
1 min lectură·
Mediu
Cu ochii privind la icoană,
stătea bătrânul cel bun.
Abia clipea iar cu a sa mână
de umăr o strângea pe bătrână,
uitându-se înapoi la al vieții drum.
Privirea mi-am indreptat spre icoană
și am zărit al Fecioarei blând chip .
Prinzându-l pe bunicul de mâna,
am simțit cat era de bătrână.
Am simțit că nu mai e timp.
Nu mai e timp să-l văd pe băncuță,
la vară , cu șorțul prins după gât,
nici aducând apă de la fântână
sau poate urcând în căruță
mergând la câmp, la cosit.
I-am mângâiat fruntea cea ninsă
de atâția ani de trudit ,
i-am sărutat mâna ușor întinsă
și am șters o lacrimă prelinsă
pe chipul de vreme imbătrânit!
Cu ochii privind la icoană,
stătea bătrânul cel bun.
Abia clipea iar cu a sa mână
de umăr o strângea pe bătrână
derulând al vieții sale drum.
00945
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cozmeci Daniela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Cozmeci Daniela. “Neputință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cozmeci-daniela/poezie/14029701/neputintaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.