Poezie
Femeia de pe pânză
1 min lectură·
Mediu
Este încă vară, însă toamna se grăbește să apară
în sufletul ei, în viața ei, prin toate colțurile minții.
Un vânt răcoros îi trezește simțurile, făcând-o parcă să tresară.
O ploaie maruntă și rece îi curge din ochii cenușii.
În părul său rubiniu, ca și frunzele căzute-n prag de toamnă,
îi sta mâna, ce-i sprijină capul mic, îngreunat
de atât de multă tristețe, de atât de multă iubire, de atâta povară,
de atâta poveste ce, pe drumul vieții, a adunat.
În rochia din frunze arămii, pare un personaj de poveste,
iar pletele-i lungi, unduioase, răvășite, îi acoperă umerii goi,
ca un șal ce ar vrea să o înconjoare cu dragoste,
să-i încălzească sufletul, cu blândețe de catifea să o mângâie apoi!
Tălpile-i sunt goale și reci, stând așezate pe iarba încă verde,
udă pe alocuri de lacrimi sărate.
E o muză?
E doar o femeie cu sufletul ce-i arde
de dorul iubirii, de dorul dragostei?
Privirea îi era întrebătoare, chipul său frumos mă uimea.
Stătea așa nemișcată, la a doua sa tinerețe
frumoasă, tristă, misterioasă, cochetă,
pictată pe pânza tabloului agățat în perete.
00945
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cozmeci Daniela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 183
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Cozmeci Daniela. “Femeia de pe pânză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cozmeci-daniela/poezie/14033292/femeia-de-pe-panzaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.