trecut

Murim de frică când ne gândim la prima iubire. De ce oare? Eram copii.Acum nici nu mai știu pe unde ești? Cum te-ai numit atunci,ce erai atunci? Cum te numești acum? Ce ești acum? Din jocul nostru s-a născut un sentiment,sub un ceas deschis,amândoi priveam in fată. Eram copii,uitați de capul lor,visam că plutim în zbor.Nu ne gândeam că viitorul poate nu ne vrea împreună. Azi mă gândesc cum ar fi cu tine.Azi mă gândesc la cum e viața mea fără tine,cum e viața ta fără mine? Drumurile ne-au fost pline de spini,realizăm acum. Eram copii,visam să fugim peste zări până la soare. Păream pe veci îndrăgostiți,păream împreună. Nu credeam că iubirea nu ne vrea. Chiar dacă nu ne mai putem întalni,nu suntem vinovați că nu ne mai cunoaștem. Este doar viața!