Poezie
A murit Cutare
1 min lectură·
Mediu
Să scriu atunci un clișeu despre unduirea infinită a morții
Zori neatinși încă se strecoară în fiori reci pe stradă.
Prima mână de om e moartă
Apoi a doua
Înțepenirea a trecut în răsărit și pare că nu se va sfârși azi
Azi a rămas în zori
Toată ziua crește rodii sub unghiile mortului
Morți Doamne
Câți morți plecară de pe stradă în căruțe hurducăind sicrie deschise
Pentru un ultim rânjet al cărnii
Către soarele larg
Zorit mereu spre apus
Să scriu atunci despre unduirile prăvălite din tavan
Înainte ca pragurile să se ridice deasupra grinzilor
Și ferestrele să se închidă în neguri
Ca și gurile lor
Ale morților ce trec în convoi prin fața porții
Cu viața târâș după ele
002.206
0