Poezie
Miroase-a mare tulbure și-a alge
1 min lectură·
Mediu
Miroase-a mare tulbure și-a alge
Și-a lacrimi
de neștire s-a sărat
Tot țărmul
și nu știe cum să-și plece
Fruntea pe pântecul nefecundat
De apă vie,
plânset...
și se lasă
Perdea de întuneric în orbite
Ce va să nască lacrimi din argilă
Clești fioroși și roșii de termite
Care să scurme
și să sape-n rocă
secunda cinică din boala mută
a trupului
mustind lunga tăcere
se rupe-n valul spart
de marea slută
în trecerea prin vise nevegheate
a somnului căzut pe tâmpla lumii
și-n cantul ei
pășesc cu frig în oase
și-mi curge-n sân strop din albastrul spumii
ce se topește disperat în vară
și algele pe trupul meu se coc
să-mi bag intravenos direct în sânge
un Hefaistos
cu miros de foc
ce-mi toarnă peste frig limbile roșii
și-mi sigilează boabele de struguri
în buzele-nțesate de cuvinte
și dor de vinuri negre-mi crește-n muguri
pe palmele ce sângeră albastru
din care-mi ciugulește-un albastros
miroase-a mare tulbure
și-a alge
și tu din carne
-mi sfâșii
toți mugurii de dor
crescuți pe os
002.325
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Covaci Oana Maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Covaci Oana Maria. “Miroase-a mare tulbure și-a alge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/covaci-oana-maria/poezie/14029166/miroase-a-mare-tulbure-si-a-algeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.