Poezie
Mers abrupt
1 min lectură·
Mediu
Străin, pe-o albă culme, cățărată
Se uită-n jos, se oglindește
Și văzul nu-și reamintește
De cel care trăia acol-odată.
Singur, degeaba încă urcă,
Căci infinitu-i tot departe
Iar mâinile se-nvăluie în moarte,
Din drumul lui să se întoarcă.
Senin, înspre oglindă se coboară
În care vede dăinuind un Soare,
Uitat de toți în depărtare,
Pe care ochii Îl abandonară.
00724
0