Poezie
De neînchipuit
1 min lectură·
Mediu
Dezastru era numele
unui sentiment format în ou,
fulgeră aripile căzute
chinuite forme ale bucuriei
ecou. În tânguire
există un trup
neverosimil
(gând ucis, nu pot! ).
Necesitate
a patru lacrimi în zid,
lacrimi din marmură
în mlaștină,
încolțit sentiment,
răsărit plâns
vertiginos zdrobit
ilogic căzut,
asfințit
palidă albă
inimă stoarsă
selenară marmură.
Nu era viața,
nu era, erai,
sângele nu exista
negură femeie
(eu – lupul neprins).
Matematic venin
al florilor
cu ciulini,
zâmbet de moarte
și de haos formă.
Se construiește pe
logică
- omoară-mă!
Sunt cauzat și astfel
pădurile mele devin
fantome diviziuni
ale timpului
pe care le străbat
spre putreziciunea frunzelor,
în lacrimi înecată
mlaștina fată
eu. Spații în ochi
amorfe visez
ale pustietății valuri
multiple
când totul mă înconjoară
dureri
(pe tron veghez!
pe scaunul împărătesc
mă simt.
Deschizi o linie care
mă-nconjoară – renunțare,
prietenie,
cioburi de mine.
001.390
0