Cămașa cea roșie
lunea țapii au mâncat varza cămăși roșii purpure purtau draga mea țapii au mâncat varza inima roșie țapii hai te conjur la reconstrucția modernității e post draga mea carne de țap nu mai
CICostel IonescuNașterea
Rușii mai plănuiau o călătorie în spațiu iar îngerii plănuiau o călătorie pe terra mai multe crime în serie zguduiseră orașul nostru cel adormit. Cursul dolarului era în creștere cunoașterea în
CICostel IonescuAcolo unde se termina călcâiul
Acolo unde se termina călcâiul începea umbra unui ciuline cald și cu pâine, cu roșu fără a plânge acea vară întrupată la tăișul măritișului coasei cu iarba oablă și cu arici prin
CICostel IonescuȘi totuși
Aceasta e o poezie grea 4 chintale de carne 3 porci mari am îndesat într-însa. 10 păsări line în cuvintele fără rime. Poezia asta nu are timp nici să trăiască 7 ceasuri agățate o măsoară în
CICostel IonescuNoapte de mai
și ultimul astru din ceruri îngenunchiind apune iar eu săracul îngânând mă vait crezând că te înscăunează pe tine chipeșă precum nici lumina fără nume nici diferite numiri pământești și
CICostel IonescuRegret pentru iarnă
Îmbătrânește iarna Tot mai mult îmbătrânește iarna I se ridează fața I se ridează plapuma Ca o lebădă ce-și strânge aripa. Aștept să moară iarna O cern printr-o clepsidră Clepsidra are chip
CICostel IonescuDurere pierdută
Da, să nu mai cioplesc ca statuile, iubita mea m-atrage-ntre statui. Au ajuns cioburile mele până la ea, departe, orice statuie așteaptă o femeie durere pierdută în piatră. Să nu-mi
CICostel IonescuCioplitură rituală
Sălcii bătrâne, despletiri păgâne… în tremur de dor – cumpăna apelor, a depărtărilor și a păcatelor… pescăruși de soare și-au cerut iertare de-albastru curat, care-a sângerat umărul de
CICostel IonescuMi-am săpat un templu
Mi-am săpat în piatră un templu în templu o sală de dans în sală o dansatoare și-n dansatoare o inimă. Apoi am respirat… Inima a început să bată dansatoarea să cânte sala să
CICostel IonescuVânt cald mă bate în muguri
Am dezlegat toate păsările înghețate pe ramuri, stafii răstignite. Le-am suflat pe nări suflet și le-am slobozit dansul pe ramuri cu sfârșitul în cântec… Vânt cald mă bate în muguri, eu
CICostel IonescuRătăcit
Caut prin mine un copil pierdut în singurătate. Sar pe un ochi și ucid o noapte din sufletul meu. Alunec pe o lacrimă într-o fântână adâncă până-n suflet de piatră. Mi-am stors cămașa de
CICostel IonescuAveam părul retezat
Aveam părul retezat inima cucilor înflorită jumulită aripa lividă a grădinii de rouă udă lacrimă lirică a lirei aridă ares în mijlocul zeilor și iubire la granița ideilor cu moartea de
CICostel IonescuDe neînchipuit
Dezastru era numele unui sentiment format în ou, fulgeră aripile căzute chinuite forme ale bucuriei ecou. În tânguire există un trup neverosimil (gând ucis, nu pot! ). Necesitate a patru
CICostel IonescuCiobul inocenței
Iubita mea a plecat tren de vers la mare. Acolo și-a amintit de suflet zburând îndărăt pe cale ferată de versuri-lumină: puișor de lebădă neagră cu pene albastre, să nu cheltui cuvinte pe
CICostel IonescuCiob de stea
Cioplesc un sâmbure de artă într-o peșteră de piatră ca-ntr-o inimă de femeie albastră. Când mă îndrăgostesc de aceste cioplituri pentru a mă cățăra la nemurirea din stele ce rost mai
CICostel IonescuIubită de piatră
M-am jucat cu o piatră la o vârstă de bronz și, ciudată, când nu descoperisem încă taina norilor Rogvaiv cioplitor al culorilor Piatra piatra de piatră piatra de bronz și piatra de
CICostel IonescuPlaiurile veșnice de vânătoare ale dragostei
La o poartă m-aștepți, încuiată serenifică fată tu în zona pontică eu în zona ontică tu în lumină astrală eu în lumină ireală tu sfărâmând gratiile porții eu sfărâmând pecețile sorții tu
CICostel IonescuÎmbrățișare
Ucidem clipa, iubito ucidem cifra. Monos, iubito, de știi... monofirescul de noi căci altruism nu am deprins cu brațele incinerate într-un nepătruns sărut al trupurilor noastre ninse de
CICostel IonescuDurere
Þi-am atins streașina, iedera o dorință a mea mai din trecut desăvârșită prin faptul abstract de a-ți asculta inima de a-ți sorbi izvoarele de a face din tine o personificare încolțită în
CICostel IonescuDe nu vom sta cuminți
De nu vom sta cuminți până la sfințenie de luminoși n-o să mai auzim țârâitul temporal al greierilor pianiști pe planetă noastrală de rouă și ploaie de fum, de raze și de carne sub nuci
CICostel IonescuCercurile realului
Vom bea o ceașcă de cafea transcendentală traversând lungi emoții lebede și-om înmormânta cuvinte hiene în cimitirul istoric de pe dealul Golgotei. La Pitești ne vom eșafoda trupurile la Eden
CICostel Ionescu\"Pământ ești și în pământ vei merge, unde toți pământenii mergem\"
De-aș prinde lumea-n palme aș numi-o inimă ce iz de iarbă crudă și dor și ploaie în a sa cinstire cuprinde cu arta de a plânge totdeauna râde că veacurile trecut-au buruieni pârjolite de
CICostel IonescuSingurătate
Sângerează toate ființele fără viață stalactite întunecate în artă soarele vieții arzându-se roată și ochii cei limpezi topindu-se pe dată cărările morții pecetluindu-se iată rostindu-se piatr
CICostel Ionescu