Poezie
despre inceputul unui dor
2 min lectură·
Mediu
-1-
Ii aminteam ca arde focul
in marul acela, jumatate zemos
Imi raspundea albastru
despre trupul lui,
imbracat intr-o panza de apa.
Am crezut ca e ceva de facut
in fata dezertarii subtile;
Ar fi putut sa vorbeasca
alb sau negru
printre ecouri.
Uitat pe masa trecutului
canta trist.
Ma legau dorinte
de scaunele vechi, din piatra
purtand amprentele unor trairi.
-2-
De-atatea ori iti furam merele arse
si ma visam in castel jucandu-ma
printre seminte.
Imi fugea gandul pe treptele reci
si imi doream sange albastru
in noptile in care aveam alte chipuri...
Purtam umbrele cutitelor nesimtitor de vii,
oglinzile reflectau nestingherit cascade.
ma credeam lama aceea ascutita,
sperand sa gaseasca verdele...
privirile continuau sa ceara lumina
in camarile intunecoase.
-3-
Si tu ma rugai sa inot in profunzimile cerului,
Sa imbratisez caldura intunericului...
Izvorau tristetile din platourile albe.
-4-
Doineam in pagina atat de verde,
urmarita de obsesii;
aceleasi vorbe tocite
Si eu desenez frunze, ramuri, radacini
fiindca unim aceleasi cutite de cer.
-5-
Ti-au furat paiele din palarie
si purtai acum numai umbra palariei!
tu, care vroiai sa ridici cortina
cand scartaiau cutitele in pulpa zemoasa de fruct,
cand marionetele pieptanau perucile blonde
iar eu simteam amar marul in stomac.
Vroiam sa fiu castelul
care-si goneste semintele
si apoi isi inchide portile
inainte de asfintitul soarelui
ignorand furtuna
care a inghitit vitamine...
-6-
(punct si virgula)
m-as fi dus sa-ti pictez frunzele uscate,
le-as fi colorat in rosu...
Intotdeauna mi-a placut
sa fiu sfarsit sau inceput;
ti-am mai spus
ca imi regasesc pamantul verde
in ochii tai.
As fi vrut sa-ti completez
radacinile negre
dar auzi si tu ca vorbesc
la conditionalul optativ...
Imi astern punct si virgula
fiindca mi-e dor de visuri
si maine poate iti ard lemnele
si am sa incalzesc rezumatul...
E din nou intuneric, in castelul zemos
merele arse isi ling ranile...
-7-
(semnul mirarii)
Cum iti vorbeam despre mere arse,
mere care devin castele si fiinte!
Cu cat entuziasm spanzuram
picioarele timpului
si ochii sarutau pamantul...
Langa ceasul cu batai anemice
sufoc amintiri in valuri,
inghiteam lacom papadii...
Regasesc trupul timid
in castelul fara perdele...
-8-
Deschid paranteze,
explic atitudini,
admir trupul decolorat
Vizitez...
Rana se deschide ca un boboc
si se inchide ca un apus ...
023.799
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 375
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 90
- Actualizat
Cum sa citezi
COSTACHE ANCA MARGARETA. “despre inceputul unui dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costache-anca-margareta/poezie/183778/despre-inceputul-unui-dorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMma bucur sa primesc intaia salutare din partea ta...iubim poezia si asta e ceva frumos
0
explic atitudini,
admir trupul decolorat
Vizitez...
Rana se deschide ca un boboc
si se inchide ca un apus ...
ai viziune, idei, cuțite
Doineam in pagina atat de verde,
urmarita de obsesii;
aceleasi vorbe tocite
Si eu desenez frunze, ramuri, radacini
fiindca unim aceleasi cutite de cer.
cu bine VDG, mai trec