În această dimineață...

Balanța trupului se înclină deseori către neiertare... Năluci când gri, când verzi apar și dispar în zilele noastre. Versuri virusate diluează culorile sufletului și zâmbetul din trup. Mă simt atunci că un copac cu frunze negre, sau ca iarba decolorată de neiubire. Uneori te-ai străduit să-mi aduci pământ alb. Umilința se confundă cu uitarea, am tăiat rădăcinile amorțite să las să curgă veninul, să renască sinceritatea și te rog, mâine pe la prânz să dăm cu var alb casa iubirii noastre.