La plimbare cu mama

Mă agăț de tine mamă, de iubirea rostogolită... Stelele azvârlite de tine luminează cămașa albastră. Semăn ecuații, printre cuvinte negăsite. Spăl cu lacrimi, trupul recompus. Inima mea, arsă de propria neiertare, tremură odată cu răsăritul necuvintelor. Mă ascund în tine, în deșertul tău, Port cu mine cactușii tăi.