Poezie

Mama emigrantă

Anticolind

2 min lectură·23 decembrie 2004

Mediu

Suflă vântul vaiete și vifor,

nu se mai aude glas de clopoței,

ninge cu dor pe tristele gânduri,

plânge mama, plâng copiii ei.

E Crăciunul... Mama-i singură pe lume,

copilașii în țară i-au rămas,

emigrase ca să aibă ei o pâine,

doar că sufletu-i rămase tot acas’.

„Mama pentru voi trudește la străini”

le-a scris ea în ultima vedere,

însă-s mici copiii și nu înțeleg,

ei plâng după mamă, nu după avere.

Suflă vântul rece și pustiu,

jalea peste mamă se abate,

cântă ai mici în țară un colind,

ea-i aude parcă din străinătate.

Plânge de singurătate și de dor

biata femeie, rătăcită prin lume,

„Crăciun fericit!” le murmură-n gând

copilașilor ei, numindu-i pe lume:

„Crăciun fericit, copiii lu’ mama,

îngerii mei, Ionuț și Maria!”.

Dar cei mici nu aud decât vântul

cum le înfășoară în frig copilăria.

Nu e mama la piept să-i încălzească

așa cum făcea nu demult,

nu mai e mama să le citească o poveste

sau să le îngâne un cânt.

Mama emigrantă plânge amarnic

iar banii cu nimic n-o ajută...

În România, sună de acum clopoțeii

și noaptea cea sfântă e chiar sfântă.

Ionuț și Maria adorm în pătuțuri,

adoarme și mama în patul străin.

Ninge trist pe tristele vise,

ninge cu dor, cu venin.

003.625

Cosmin Soameș. “Mama emigrantă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-soames/poezie/99103/mama-emigranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.