Poezie

Astăzi și ieri

1 min lectură·16 aprilie 2004

Mediu

Azi, când e iar lună plină

și e iarnă și-ngheț,

plâng în mine, în surdină,

trecute voci de poeți.

Versuri ce-au fost scrise odată

mă străbat și mă îngână,

prin alți timpi și alte locuri

blând, purtându-mă de mână.

Șed la masă-n cafenele

și vorbesc de poezie

cu boemii de-altădată,

fericiți în sărăcie.

Mă iubesc cu curtezane,

stau la bară cu oratorii,

mă întrețin cu filozofii

și urc pe scenă cu actorii.

Arhitecți din alte veacuri

mă învață meserie,

pictorii și sculptorii

îmi dezvăluie arta vie...

Ce de oameni, ce de timpuri

vin să-mi ție de urât!

Simt o lume vastă-n mine,

simt că am ce n-am avut.

Simt cum cresc în mine vise,

cum mă-nalț și cum gândesc,

cum descopăr rostul lumii!

Simt, în fine, că trăiesc!

Alte epoci și alți oameni

au trecut pe aici odată...

Astăzi e așa pustiu.

Totu-i iarnă. Totu-i gheață...

001.883

Cosmin Soameș. “Astăzi și ieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-soames/poezie/70309/astazi-si-ieri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.