Poezie
Plictis metafizic
1 min lectură·
Mediu
-Mă plictisesc!
îți spun.
Mă-ntrebi:
-De ce?
-Nu știu,
răspund.
-Mă plictisesc.
M-atingi
încet,
pe piept.
Suspin.
-Nu vrei?
șoptești.
-Ba da.
Mă-ntind...
Piele
fierbinte
în apăsare,
iz de femeie
și sex.
Tentant.
Zâmbesc,
distant.
Spasmuri,
prelungi.
Mă simt
ușor
iar tu
dispari.
În creier,
vid.
Dar reapari.
-Dispari!
îți spun.
Mă plictisești.
Tu plângi,
cerșești
și plângi
din nou.
Și apoi pleci.
Un dar ceresc.
Iar eu
rămân.
Sunt liber iar!...
Și-nlănțuit,
mă plictisesc.
024.247
0
Fericit e gândul
când iti saruta pleoapele,
când se oglindeste
în cerul albastru al ochilor tai,
când îti aluneca lenes
pe matasea obrajilor
si musca lacom din carnea buzelor tale.
Fericit e gândul
când îti mângâie ceafa
cu mii de saruturi,
si coboara usor pe umerii catifelati,
sânii albi înfloriti precum crinii
dorm lenes în palma gândului meu
si doar gura îi alinta cu vrajite cuvinte.
Fericit e gândul când îti mângâie trupul
înflorit precum primavara livezile
înfiorat precum frunza de vânt
însetat precum desertul de apa.
Dar când sunt cu tine alung gândul departe
si doar eu patrund în adâncuri.
Fericindu-ma.
Fericindu-te.
Fericindu-ne.
Mi-a placut cum suna.