Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
***
Se pare că, odată, ne vom uni cu ploaia,
În stropi de ape-grele vom curge pe de rost,
Din colțuri de-ntuneric va putrezi văpaia
Iubirii, conjugate acum, la timpul ”fost”.
Se pare că, odată, vom respira uitare
Și buze de țărână vor scrijeli avan
Din veșnicia sumbră a modului în care
Ne dizolvăm, aievea, ca fluviul în ocean.
Se pare că, odată, se pare, chiar acuma
Stigmatizând neantul, incertitudini zbiară,
În orice primăvară mai încolțește bruma
Și paște neputința în mine ca o fiară.
001633
0