Cosmin David

daca tot e redus la o singura silaba, de ce nu ati scris macar cu majuscula? chiar atat de insignifiant a devenit D-zeu pt ziua de azi incat sa nu merite atata atentie din partea unui cuvant? am sesizat mici probleme la rima;
totusi, eu nu pot inghiti cuvantul si silaba la care L-ati redus pe D-zeu in poezia de fata, decat daca imi aduceti un argument care sa ma lase fara replica

dupa ce-am citit primul dvs text nu m-am putut opri sa nu le citesc si pe toate celelalte; deja aveti o antologie despre pamfil si compania; umorul acid ce se simte in textele dvs este indubitabil:)
un simplu cititor
Dyma

nu stiu cum sa incep, ma gindesc la un adjectiv moderat(ca sa nu atrag atentia) care sa descrie senzatia mea de dupa lectura, aa, am gasit..superb, altul mai moderat nu-mi vine-n cap:); cuvintele elf, sosete colorate, ma fac sa cred ca sunteti foarte tanara, dar aveti un timbru poetic destul de matur; un inceput frumos, un discurs pe masura, iar finalul, finalul e la fel ca inceputul; cred ca merita sa continuati in maniera aceasta
apropo, il stiu si eu pe Dobby, numai ca, nu-mi amintesc de unde; sper sa-mi amintiti dvs:)
Dyma

in pagina dvs m-a atras titlul, recunosc asta:); nu ma prea pricep la comentarii, dar in ultimele 3 versuri se spune mult(sunt ca o reactie in lant daca vreti); merita toata atentia poemul dvs:)
Dyma

un poem scurt, dar f puternic dupa mine; titlul mi se pare bine ales; mi-a placut sa vad cum e perceputa singuratatea de o femeie, singuratatea strange, te lasa fara aer..//ca o rochie mulata//; prin cuvintele acestea ai reusit sa imprimi singuratatii, iarasi, in viziunea mea, o doza de senzualitate
cu placerea lecturii:)
Dyma

soldatul a revenit acasa, dar la cine? cine il mai asteapta?; daduse dovada de lipsa de curaj daca/ ultima oara a dat foc si a fugit/; mi-a placut mult si finalul, nu explica, ci doar actualizeaza:)
un poem sensibil
cu stima,
Dyma

sunt mai multe lucruri care mi-au placut la poemul tau; in primul rand, acei oameni din inetrior care, prin numarul lor mare, iti pun in pericol identitatea, insa fara de care nu se poate mentine un echilibru interior pt ca n-ar mai avea cine sa astepte, cine sa imparte asteptarea; in al doilea rand, mi-au atras atentia//zilele de dupa...suficiente pentru un pluton de executie//-aici am sesizat neincredere in ceea ce urmeaza, de parca ar fi vorba despre o sentinta dinainte stabilita; insa ce mi-a incordat cel mai mult atentia/am citit de cateva ori ca sa prind firul/ sunt acele /suflete nascute in acelasi timp/-asta, mie personal, mi-a placut cel mai mult
am citit cu placere:)
Dyma

totul se invirte in jurul scaunelor; ai surprins frumos starea de singuratate printre oameni si ai ajuns sa nu mai stii //cu cine dansezi ultimul cadril//
o gura de O2 pentru mine poemul dvs:)
cu stima,
Dyma

dupa ce-am citit poemul dumneavoastra mi-am zis ca nu are nici inceput, nici sfarsit, are doar o continuitate trista
un modest cititor:)

se simte cursivitate in poezia ta; mi-a placut cum ai facut legatura dintre baloanele de sapun-cuburile de gheata-matriosca-mizeria care dureaza; finalul imi spune ca nu prea avem incotro, atita timp cit suntem printre oameni, suntem desculti...:)

versurile aduc mai mult a idei(luate fiecare in parte, unele mi se par acceptabile)...dar, lipseste coerenta,lipiciul...acel ceva care sa tina in picioare; mai reveniti pe texte, rectificati,lasati esentialul si nu uitati de lipici:)
numai bine!!

ma si imaginam undeva prin desert incercand sa ma contemplu, de departe, pe mine ca adult; mi-a placut cum ati sugerat starile pana la final; iar finalul parca inchide totul intr-un cerc(coaguleaza, altfel spus); m-am regasit undeva pe aici, asta inseamna(lucru, de altfel, din cosmos vizibil) ca textul e reusit:))
va salut
dyma

mi s-a parut ca atmosfera tensionata se simte mai mult la inceputul poemului; treptat, atmosfera se destinde un pic, dar fara sa piarda din suspans; ai spus intr-un mod cat se poate de frumos cum mamei i se fura totul si(nimeni si nimic) nu vine sa suplineasca acest furt; ceea ce mi-a atras atentia e /tenul tau vitreg/, e o formulare(ca un compliment as spune chiar) f reusita; m-a luat cu un fel de dor&melancholia))
cu placerea lecturii