Concert de muzică Nateur

Într-o furtună de–amintiri se sting gânduri împânzite De-adormitoarele priviri ale clipelor ciupite. În sala asurzitoare, gândurile uimite, De surdina ucigatoare, se fac pe rând pierite. Din muzică cu sunet fals, o notă reușește Să întrețină suplu vals ce în volum tot crește: O frunză ține ritmul cu foșnet ce pitește Un zumzet mic și suplu, ce dulce cânt mocnește; Un clipocit pe ton subțire se-abate de la cursul lui Și, clip culip, el întreține ritmul cald al trunchiului. Tare, un bas răsună din tunete cumplite Din norii ce se-adună și cern nemiluite. Din cenușiul încerat lunecă picuri de argint Ce pufnesc sub fulgerat și pe frunze se alint. O liniște tresare din armoniosul cânt; Doar marș de defilare... se-aude pe pământ…