Poezie
Trenul vietii
(martie 2012)
1 min lectură·
Mediu
Privești fermecat prin geamul pătrat
câmpie și sate și dealuri.
În suflet, un entuziasm dezolant,
o speranță nedefinită
într-un viitor mai bun.
Întreaga conștiință istorică
de-animal migrator
o porți în interior
ca pe-o piatră de moară.
Ai regrete triviale
și vrei sa le vindeci
colonizând undeva, departe.
Preferabil in Olimp.
Umbra lungă a trecutului
cade peste sufletul tău muritor,
transfigurându-l.
Ești un zeu mic și umil,
fragil și atotștiutor.
Ridicol.
...
Dar trenul frânează, oprește...
Îți părăsești universul
ca să-nfrunți realitatea
acestei destinații efemere.
Suntem din nou împreună,
fericiți sau triști,
călătorind singuri prin viață.
025
0
"Întreaga conștiință istorică
de-animal migrator
o porți în interior
ca pe-o piatră de moară.", nu simplifici:
"Întreaga conștiință
de migrator
o porți interior
ca pe o piatră de moară."?
poți reconstrui din cuvinte puține pe pilonii ideii, doar o părere.